Elena

Este al treilea lungmetraj  al lui Zviaghinev, de data aceasta un minimalism pur, spre deosebire de precedentele, in care temele filozofice ereau mai amplu si vizibil dezvoltate.

Filmul marcheaza  detasarea regizorului de influenta lui Tarkovsky, pastrand numai interesul pentru lumina si culoare in imagine.

Desi nu atat de tulburator, cum fuse Intoarcerea si nu atat de problematic, precum Exilul, Elena mi se pare un pas inainte, in masura in care temele filozofice nu mai sunt oferite pe tava.

In fapt, am fi tentati sa o analizam pe eroina intr-o cheie penala, dar nu aceasta este intentia bineinteles. Caci sotul este invins cu propriile sale arme. Viagra devine astfel farmakonul perfect, prilej de impreunari animalice, dar si arma a crimei. Elena duce o existenta chinuita, sursa de frustrari. Sub mantia unei corectitudini din ce in ce mai supusa la incercare se ascunde o minte criminala, care nu stie ce face, dar care pare sa urmeze un destin de necontrolat. Ar fi un film naturalist, prin minutiozitatea detaliilor, dar mai ales prin faptul ca nu are un final etic. Personajele par sa evolueze prin influenta reciproca, filmul curge de la sine, detasat de puterea absoluta a regizorului.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s