ART 9 NCC

Art. 9. Interpretarea legii. (1) Cel care a adoptat norma civila este competent sa faca si interpretarea ei oficiala.
(2) Norma interpretativa produce efecte numai pentru viitor.
(3) Interpretarea legii de catre instanta se face numai in scopul aplicarii ei in cazul dedus judecatii.

Primul alineat prevede dreptul institutiei emitente a actului cuprinzand norma civila de a interpreta oficial aceasta norma. Textul in sine nu are prea mare utilitate practica, intrucat nu exclude interventia altor institutii in activitatea de interpretare oficiala a normei (citita prin denumirea marginala ca fiind norma cuprinsa in lege).

Intrebare: exista interpretare oficiala in cazul normelor cuprinse in celelalte izvoare de drept(uzantele si principiile generale ale dreptului)?

Art. 9 NCC trebuie completat cu art. 69 din Legea nr. 24/2000:

(1) Interventiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizeaza printr-un act normativ interpretativ de acelasi nivel cu actul vizat, prin dispozitii interpretative cuprinse intr-un nou act normativ sau prin modificarea dispozitiei al carui sens trebuie clarificat.
(2) Interpretarea legala intervenita potrivit alin. (1) poate confirma sau, dupa caz, infirma ori modifica interpretarile judiciare, arbitrale sau administrative, adoptate pana la acea data, cu respectarea drepturilor castigate.

Asadar, o conditie suplimentara este aceea ca interpretarea sa se faca printr-un act de acelasi nivel cu actul vizat, iar nu neaparat de aceeasi institutie.

Mai mult, este posibila ca interpretarea unui act emis de o institutie sa se faca printr-un act emis de o alta institutie; este cazul, spre exemplu al legilor de modificare a rdonantelor Guvernului in cuprinsul carora pot aparea si norme interpretative.

Textul de la art. 9 alin 1 este si mai mult golit de continut si de interes juridic atunci cand spre exemplu CCR decide ca o dispozitie legala ete constitutionala numai daca primeste o anumita interpretare, ceea ce inseamna ca interpretarea oficiala este data de CCR, iar nu de organul emitent.

Interesanta este folosirea termenului „competent” : organul emitent al normei are atat dreptul, dar si obligatia de a interpreta norma respectiva. Daca norma legala este neclara, textul art 9 alin 1 sugereaza ca obligatia interpretarii acesteia revine legiuitorului. Nu exista insa nicio modalitate concreta pentru a pretinde emitentului normei sa aduca lamuriri unor formulari imprecise, ambigue sau neclare.

In acelasi timp trebuie vazut contextul in care a fost introdus acest text. Neindoielnic, interpretarea oficiala (care se face tocmai de organul emitent) trebuie opusa interpretarii date de instantele de judecata, conform art. 9 alin 3 NCC. Notiunea de „instanta” trebuie vazuta aici intr-un sens larg, incluzand si organele cu atributii jurisdicionale. S-ar parea ca interpretarea data de catre instanta nu este obligatorie pentru alte instante, ceea ce este partial gresit.

Astfel, se identifica cel putin doua situatii in care instantele pot da interpretari de aplicare generala:

-cand se dispune casarea cu trimitere, conform art. 315 alin 1 c pr civ; ori la judecata in fond dupa casare cf. art. 501 NCPC, situatii in care problemele de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului;

-in cazul solutionarii RIL-ului. Legat de aceasta un text discutabil este cel cuprins in art 518 NCPC: decizia in interesul legii ori hotararea prin care se da o rezolvare a problemei de drept nelamurite, cf art 519 si urm NCPC isi inceteaza aplicabilitatea la data modificarii, abrogarii sau constatarii neconstitutionalitatii dispozitiei legale care a facut obiectul interpretarii.

Care este limita dintre o formulare generala a normei si alta imprecisa, ambigua, neclara?

In ce priveste textul de la art 9 alin 2, acesta este menit sa anuleze caracterul normei interpretative.

Daca produce efecte numai pentru viitor, aceasta inseamna ca legiuitorul a modificat norma a carei interpretare o face, ceea ce este un nonsens.

Consider ca art 9 poate fi eludat in aspectele sale discutabile, prin aplicarea art. 69 din Legea nr. 24/2000, aceasta din urma putand fi considerata norma speciala

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Noul cod civil și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s