Tentatia de a face politica

Din ce motive oare simti nevoia sa te inregimentezi? Faptul ca te regasesti in ideile propagate de vreuna din tabere? Cred ca nimeni nu ia in serios continutul discursului politic. Discursul e bun pentru emotie, nu ofera solutii, ci eventual o tendinta, releva o mentalitate in cazul cel mai fericit, dar in niciun caz nu constituie o rezolvare.

Discursul politic se naste din nevoia de a da replica, de a atrage sustinatori. Discursul politic presupune o scena, de unde sa fi urmarit si are drept scop aplauzele, sub diverse forme.

Discursul politic nu poate fi insa disociat de actorul politic.

In momentul cand si altii vor sa devina actori politici sui-generis, inseamna ca spatiul public are o problema: fie este prea dens, in sensul ca atrage prea intens atentia spectatorilor, fie ca este simtit gol, emana cumva chemari inspre manjii nelinistiti care inca nu au avut curajul sa se exprime, fie ca pur si simplu gruparile politice exercita o presiune, careia nu-i poti rezista.

Discursul politic are un scop ce nu poate fi disociat de actorul politic. Discursul reprezinta pe actorul cu pricina. in momentul cand discursul emana de la persoane ce nu au rol politic, cel mai adesea mesajul este deturnat de cel putin una dintre tabere.

In realitate, rolul discursului politic tinut de o persoana ce nu este actor politic ar trebui sa fie zero. Politica totusi trebuie sa fie o profesie, in ciuda incercarilor de a o decredibiliza. De aceea, nu sunt de acord cu afirmatiile lui Plesu, reluate sub o forma similara de Aspazia Cojocaru recent, in sensul ca politica trebuie facuta cumva extraprofesional si numai in continuarea unei profesii bine realizate.

De altfel, niciunul din cei doi, care decredibilizeaza faptul de a face politica, ca urmare a lipsei unei profesii extrapolitiuce nu au ei insisi o profesie solida. Aspazia e un fel de cercetator stiintific, dar nu stim exact ce a cercetat, fiind autoare de manuale de drept cu scop didactic, iar nicidecum de lucrari de cercetare stiintifica. La fel si Plesu.

Astfel, multi care au formal o profesie si se considera in sinea lor nerealizati migreaza catre spatiul public, in compensarea lipsurilor, a insatisfactiilor profesionale. Cu cat spatiul public e mai tulbure, cu atat acesta e mai des infiltrat de persoane ce declara fatis ca nu fac politica, dar care in realitate isi doresc nestavilit sa se exprime prin discursuri politice.

Paradoxul vietii politice sta in faptul ca aceasta se imbogateste cu actori politici, al caror moment zero e marcat de dezavuarea politicului.

Privind indarat, actorii politici temporari, aceia care de fapt raspund chemarii, presiunii de a fi in prim-plan, (caci ei sunt in prim-plan, pentru ineditul situatiei, ei insisi constituie o stire, mai degraba decat ceea ce comunica) ajung cu usurinta sa fie deturnati, manipulati (politica prin interpunere de persoane), pentru ca in final sa fie ingropati (adesea in sens oarecum pozitiv, prin mentinerea/propulsarea in functii).

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s