Omul politic (3) -imaginea

El trebuie sa arate ca e salvator ori cel putin ca este omul potrivit la locul potrivit.

Sloganul PNL cu bunul simt a fost nefericit ales, pt ca bunul simt nu este un criteriu. Apoi, un discurs linistitor, adormitor este bun poate pentru dupa amiezile de duminica.

Omul politic trebuie sa creeze probleme, chiar acolo unde nu sunt ori sa le potenteze pe cele existente.

Afirmatii precum „suntem pe marginea prapastiei”, „suntem goi si nenorociti”, „lipsiti de speranta”, „avem probleme de nerezolvat” trebuie sa se regaseasca frecvent in discursul omului politic.

Aceasta este situatia premisa, fara de care omul politic nu se poate justifica. CAci el este o creatie artificiala, exista nu prin ceea ce este, ci prin ceea ce cred altii ca este.

Dar omul politic nu-si poate limita demersul la identificarea unor probleme (cel mai adesea imaginare ori neaparat imaginare). El trebuie sa creeze convingerea ca le poate rezolva.

De aceea, faptul de a afirma de la inceput ca nu sunt probleme induce senzatia ca omul politic este inutil.

Dupa cum un discurs limitat la probleme atrage concluzia ca omul politic este incapabil. el nu-si poate permite sa aiba un electorat deprimat, sceptic. Intrebarea, atat de frecventa in sondaje, dar atat de generic formulata, „R merge intr-o directie buna?” cu raspunsul atat de covarsitor negativ  este un semnal negativ pentru „clasa” politica, pentru ca exprima in esenta nu atat convingerea respondentilor in sensul ca ei, cu mintea lor lucida, dupa o analiza sistematica si obiectiva, vad un viitor gri, ci pur si simplu neincrederea in aceasta clasa politica. In mod gresit unii politicieni cred ca este in favoarea lor sa comenteze raspunul din sondaj, crezand ca acel semnal negativ al electoratului  constituie un raspuns pozitiv pentru opozitie. Daca nu e alba, nu inseamna nicidecum ca e neagra, cu acest adevar simplu putini sunt convinsi.

Omul politic trebuie sa creeze optimism. Aceasta stare ametitoare si adesea fulguranta depinde prea putin de biografie si chiar si de fapte.Omul politic este constient ca faptele nu reprezinta prea mult. Sa fie acesta argumentul principal al inactiunii omului politic?

Sunt doua perceptii fundamentale din registrul celor negative despre omul politic: una legata de incalcarea normelor sociale si/sau penale (este hot, este mincinos), cealalta de actiunile sale (nu ia masuri). daca prima este fluida si oricum tine de o ambivalenta a trairilor fiecaruia, in schimb cea de-a doua ridica numeroase intrebari. Sa fie oare adevarat ca omul politic este inactiv? Realitatea demonstreaza cu prisosinta contrariul.

Sunt doua intrebari fundamentale despre omul politic: cine este si ce a facut. Curios imi pare faptul ca intrebarile cu pricina, ce ajung sa se identifice pana la confuzie, incep sa devina vetuste din momentul cand politicianul raspunde la ele. Orice bilant politic este provizoriu, seamana putin cu retragerea din viata politica. Or, retragerea in aceasta materie este intotdeauna o infrangere.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s